"Django Unchained" (Django dezlantuit) (2012)
Nota 8,5 din 10
Incep aceasta cronica prin a va spune ca sunt un admirator a lui Tarantino, nu un "fan infocat" care este extaziat la orice lucrare artistica indiferent de calitate, doar un admirator fara exces. Probabil ca parerea mea despre acest film este un pic influentata si de placerea mea de a urmari o pelicula a celebrului de acum regizor si sper ca nu veti fi deranjati de propria mea opinie un pic partinitoare. Despre filmul de fata din pacate nu pot spune ca este un "superlativ" intre filmele lui Tarantino, este o pelicula buna cu o amprenta proprie regizorului care intre noi fie spus este tipul de om pe care ori "il iubesti" ori "il urasti" din punct de vedere cinematografic. "Django" este un film dur, sangeros dar si hilar uneori ce se incadreaza perfect in stilul impus de regizorul si totodata scenaristul acestuia, cu o distributie de exceptie dar in acelasi timp foarte bine aleasa ce da senzatia ca rolurile au fost scrise avand in minte actorii destinati acestora. Cand am auzit pentru prima oara despre acest film m-am intrebat oare ce se mai poate scoate la lumina in plus dintr-un western fata de filmele copilariei noastre cu "maritul" John Wayne dar se pare ca Tarantino a gasit o solutie si chiar una foarte buna de altfel. O sa va intrebati de ce nu am dat o nota mult mai mare acestui film, ei bine nu am putut pentru ca filmul are si micile lui "minusuri" dar pe care prefer sa va las pe voi sa le descoperiti ca sa nu va stric placerea de a va face propria opinie, ce va pot spune din punctul meu de vedere ca fiind un minus este durata peliculei care se apropie de 3 ore si care probabil va face ca "spectatorul obisnuit" sa-l considere prea lung.
Concluzia mea: bun, merita vazut si nu doar de fanii Tarantino
HORHE (The Movie Killer)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu